Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
Fă o programare

Când trebuie operați polipii nazali?

Chirurgie ORL
12 aug., 2021

„Copilul meu are polipi nazali. Trebuie operați sau nu?” - este o întrebare comună a părinților de copii preșcolari și școlari, pe care am adresat-o chirurgului ORL, Cristina Mihăilă.

Ce sunt adenoizii și de ce aceștia creează probleme?

În primul rând, ar trebui să înțelegem că adenoizii nu sunt un diagnostic. Aceștia sunt mici organe ale corpului nostru, amplasate în partea posterioară a nasului, în regiunea de trecere din nas în faringe (gât). Ca și amigdalele palatine, cunoscute in limbajul comun ca „glande”, adenoizii aparțin organelor periferice ale sistemului imunitar și sunt implicați în formarea răspunsului imun. Adică, îndeplinesc o funcție de barieră, protejându-ne corpul de infecții.

Polipii nazali sau hipertrofia vegetațiilor adenoide reprezintă mărirea în volum a țesutului limfatic din rinofaringe.

De ce se măresc adenoizii?

Țesutul adenoid devine o „țintă” atunci când copilul începe să ducă o viață social activă. Mai des acest lucru coincide cu implicarea copilului în diverse activități de grup, frecventarea instituțiilor preșcolare.

În această perioadă, avem, de regulă, o suprasolicitare a țesutului limfatic de către diverse microorganisme – motivul răcelilor frecvente „aduse de la grădiniță”. În urma creșterii activității funcționale a adenoizilor, observăm și creșterea compensatorie a acestora în volum – hipertrofia lor.

Cel mai frecvent afecțiunea apare la copiii de 2-7 ani. Începând cu 9-10 ani începe involuția (scăderea în volum) a vegetațiilor adenoide, deoarece imunitatea față de majoritatea agenților infecțioși a fost deja formată și necesitatea funcției de protecție a adenoizilor scade. La pacienții adulți resturile de țesut adenoid pot rămâne în fornixul nazofaringelui, sub formă de insule unice.

Trebuie să ne îngrijorăm dacă adenoizii au crescut și de ce este periculoasă această stare?

Când adenoizili cresc există un „blocaj” mecanic al lumenului choanal (părțile posterioare ale cavității nazale). Din acest motiv respirația nazală devine dificilă și ca urmare apare sforăitul și obstrucția (colapsul) căilor respiratorii în timpul somnului.

Lipsa constantă a oxigenului la creier poate duce la consecințe în dezvoltarea fizică și psihică a copiilor. De remarcat este și faptul că respirația constantă prin gură duce la formarea așa-numitei fețe de tip „pasăre” sau „față adenoidiană”, manifestată printr-un schelet facial deformat specific.

Când trebuie să se adreseze un părinte la medicul ORL?

Vizita la medicul ORL nu trebuie amântă dacă există urmptoarele simptome:

  • Dificultăți în respirația nazală;
  • Tuse persistentă dimineața și noaptea;
  • Sindrom de apnee obstructivă în somn, sforăit;
  • Voce nazonată;
  • Rinită recurentă, cu tratament pe termen lung;
  • Deformare de schelet (gură deschisă, degradarea dinților de lapte, defomarea maxilarului inferior, mușcătură incorecta determinată de stomatolog);
  • Obstrucția trompei lui Eustachio (comunicarea între nas și ureche), care duce la apariția otitelor seroase, seromucoase și otite supurate cu perforarea timpanului și degradarea auzului.
Ce investigații sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului?

Diagnosticul se stabilește prin vizualizarea directă, prin fosele nazale, ceea ce permite medicului să suspecteze prezența vegetațiilor adenoide datorită anumitor semne obiective.

Examenul endoscopic video (rinoscopia) este „etalonul de aur” în diagnostic, cu condiția că pacientul mic este cooperant. Folosind o cameră, medicul examinează zona nazofaringelui, determină severitatea obstrucției nazale, aderența țesutului adenoid la tuburile auditive și prezența inflamației.

Se recomandă efectuarea unei radiografii laterale a nazofaringelui atunci când este imposibilă realizarea rinoscopiei.

Totuși este necesar să operăm adenoizii? Care este tratamentul?

Decizia privind necesitatea tratamentului chirurgical (îndepărtarea adenoizilor), precum și decizia despre tratamentul medicamentos, este luată exclusiv de către medicul ORL, în fiecare caz individual și numai după o examinare minuțioasă a copilului. Alegerea tratamentului se bazează în mare parte pe prezența complicațiilor sau riscul apariției acestora.

Cum este efectuată intervenție chirurgicală?

Tratamentul chirurgical constă în îndepărtarea țesutului limfatic hipertrofiat din rinofaringe. Intervenția se practică în plină stare de sănătate, tratându-se în prealabil eventualele infecții nazofaringiene asociate.

Adenoidectomia se efectuează la Medpark prin metoda clasică sau prin coblație, tehnica fiind decisă exclusiv de către medic, în fiecare caz individual. Postoperator, se poate constata un disconfort retronazal sau o durere ușoară de scurtă durată. Copilul se poate întoarce în colectivitate după 7-10 zile după operație.

Poate fi prevenită afecțiunea?

Profilaxia este axată pe prevenirea special complicațiilor și presupune decongestionarea cât mai eficientă a foselor nazale în cursul infecțiilor acute ale căilor respiratorii superioare și igiena nazală cu soluții saline la copiii din grup de risc, pe toată perioada rece a anului și de fiecare dată la un contact presupus cu o persoană cu infecție respiratorie.

Pentru o programare la medicul ORL Medpark, apelează 022 40 00 40, disponibil 24/7.
Aplicație mobilă
FREE - In Google Play
Descarcă