Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
Fă o programare

#OameniiMedpark Dumitru Iosob, medic de urgență, Omul Medpark din prima linie, care a salvat mii de vieți

Oamenii Medpark
05 aug., 2021

Dumitru Iosob, medic de urgență, Omul Medpark din prima linie, care a salvat mii de vieți și care a fost, la rândul său, în pielea pacientului, având un transplant care i-a schimbat radical viața.

„Dorința de a deveni medic o aveam încă din timpul școlii. Nu eram sigur de specializarea pe care să o aleg, dar după ce am absolvit universitatea, m-am angajat în secția de Terapie Intensivă, după care am trecut la Urgență – care m-a convins ulterior că îmi place și că este ceea ce îmi doresc să fac. Astfel, timp de 4 ani am fost medic de urgență într-un raion din Moldova, unde eram responsabil de 5 sate. Pe atunci, la începutul carierei mele, era mai greu să-ți desfășori activitatea în medicină, din diverse motive: nu erau medicamente suficiente, nu aveam echipamentul necesar sau mașinile erau prea vechi.

Apoi, am avut ocazia de a veni la Medpark, în Departamentul de Urgențe, unde am înțeles cu adevărat că asta e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Pot spune că aici am descoperit că a fi medic de urgență este vocația mea, având multe oportunități și posibilitatea de a acorda ajutor pacienților alături de o echipă deosebită. Activitatea mea implică cooperare cu colegi din mai multe specialități: chirurgie, urologie, ginecologie, cardiologie, de la care învăț multe, iar orizontul cunoștințelor mele continuă să se extindă zilnic.

Am aproape 18 ani de experiență, iar jumătate din ei am lucrat ca medic pe ambulanță, unde am avut parte de cele mai memorabile cazuri – nașterile în mașina de ambulanță. Asemenea experiențe te marchează pentru toată viața, deoarece este ceva cu totul deosebit, care nu se întâmplă în fiecare zi. Noi întotdeauna suntem pregătiți pentru asemenea cazuri, însă, atunci când s-au întâmplat, eram un tânăr medic rezident și impactul a fost mai mare. Evident că aveam emoții, fiind destul de departe de spital, dar imediat mă mobilizam, căutam echipamentele potrivite, ajutam pacienta, apoi o vedeam cu copilașul în brațe.

După atâția ani de activitate, m-am obișnuit cu toate procedurile, urgențele, deși fiecare pacient este un caz aparte. Am avut și cazuri grave, cum ar fi pacienții psihiatrici, cu sevraj sau pacienți cu răni acute, care necesitau intervenții urgente și care trebuia să fie operați de urgență. Alături de medicul chirurg, acționam rapid ca să salvăm viața pacientului. Am avut multe nopți albe și aglomerate. Ceea ce mă bucură, în schimb, este faptul că de multe ori relația medic-pacient trece de hotarele spitalului, legându-se prietenii.

În anul 2011 am început să am des dureri de cap și hipertensiune arterială. Lucram multe ore în turele de noapte. Credeam că cefaleea se trage de la oboseală, de aceea nimeni nu bănuia că ar fi ceva mai grav. Deși la exterior nu se vedea, în interior simțeam că sunt bolnav, aveam o stare constantă de slăbiciune, nu aveam putere fizică, nici poftă de mâncare. Atunci am decis să fac un set de investigații complexe. Am consultat specialiști din Moldova, am mers la tratament și în România. Însă, fiind medic și cunoscând simptomele, îmi dădeam seama că era vorba de insuficiență renală, iar rezultatele analizelor au confirmat diagnosticul. După un an de tratament, devenise clar că singura soluție era transplantul renal.

Așadar, am trăit și în pielea pacientului, iar viața mea s-a schimbat considerabil după transplant. Au apărut și unele complicații, dar după ani de tratament continuu și grijă zilnică pentru alimentație și activitate fizică (chiar îmi place sportul, merg la sală de 2-3 ori pe săptămână) – acum sunt sănătos, împlinit, am o viață frumoasă și mă bucur de ea din plin.

Dacă n-aș fi ales medicina, aș fi devenit veterinar, pentru că îmi plac foarte mult animalele domestice. Eu am copilărit la țară și am crescut atașat de gospodărie, de aceea în timpul meu liber merg des acasă la părinții mei și îi ajut cu îngrijirea animalelor, acesta fiind ca un hobby pentru mine. De mic am învățat de la bunici și părinți să deosebesc simptomele anumitor afecțiuni la animale și știam cum să le tratez fără intervenția veterinarului.

Bineînțeles, familia mea este pe primul loc. Deși sora mea și nepoțelele sunt plecate de câțiva ani în afara țării, eu le duc dorul și sper că restricțiile vor fi eliminate cât de curând, ca să ne putem revedea. Toată familia știe despre activitatea mea la Urgență și mă susțin în totalitate, mai ales că am mari planuri pentru anii care urmează.

Deschiderea Spitalului Medpark a fost o nouă provocare pentru mine. Simțeam că este loc de experiențe noi și variate pentru creștere profesională, iar atunci când a apărut șansa de a lucra în Departamentul de Urgențe la Medpark, am simțit că este o oportunitate favorabilă să mă perfecționez și dorința mi s-a îndeplinit. Medpark m-a ajutat mult să evoluez profesional și întreg colectivul mi-a fost alături în momentele de cumpănă. Am trecut prin mai multe greutăți și mă străduiesc, la rândul meu, să-mi ajut colegii cu tot ce-mi stă în puteri.”

#Medpark10ani La mulți ani! #Serios
Fotograf: Alex Iordache

Aplicație mobilă
FREE - In Google Play
Descarcă