Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
Fă o programare

Dr. Natalia Sclifos: „Cu fiecare copil născut la Medpark, mai naștem și noi o dată!”

Ginecologie și chirurgie ginecologică
11 dec., 2015

Interviu cu Natalia Sclifos, medic obstetrician ginecolog la maternitatea Medpark, despre cum se naște un copil în parteneriat și care sunt rolurile și emoțiile protagoniștilor la o naștere naturală. Aflați cine dirijează planul de nașteri și cum se naște sentimentul patern.

MedNews: Deși este un proces fiziologic normal, pentru a decurge fără niciun fel de complicații, ne-am obișnuit ca nașterea unui copil să fie asistată de personal medical. Cine sunt protagoniștii acestui moment atât de important pentru orice familie, cine sunt cei care veghează ca nașterea să rămână unul dintre cele mai frumoase evenimente ale vieții?

Natalia Sclifos: Regina unei săli de nașteri este femeia gravidă – parturienta, în termeni medicali – care se află în travaliu fiziologic, dezvoltă contracții uterine. Alături de ea este o întreagă echipă medicală: medicul obstetrician ginecolog, moașa, anesteziologul, asistenta pentru medic, medicul neonatolog și asistenta pentru copii. Și cel mai important, alături de parturientă, în timpul nașterii este binevenit să fie partenerul.

MedNews: Să povestim pe rând despre rolul fiecărei echipe de protagoniști în timpul nașterii. Care este rolul medicului?

Natalia Sclifos: Când pacienta se internează, ea este examinată obligatoriu de către medicul obstetrician ginecolog, care apreciază situația obstetricală pe moment și ia decizii de conduită. Medicul apreciază eligibilitatea femeii de a intra în travaliu fiziologic sau elaborează planul de conduită pentru o eventuală naștere intervenționistă, la necesitate. Dacă se ia decizia unui travaliu fiziologic, femeia este monitorizată în cadrul sălii de naștere. În timpul nașterii, medicul este cel care face periodic examinările, cel care este eligibil pentru a elabora și gestiona planul nașterii, dar și cel care poartă responsabilitatea juridică pentru succesul procesului.

MedNews: Moașa?

Natalia Sclifos: Medicul dirijează procesul, iar moașa este cea care îndeplinește toate indicațiile și, implicit, se află strâns „lipită” de parturientă. Moașa monitorizează bătăile inimii, pulsul, tensiunea parturientei și semnalează medicului despre unele particularități care o deranjează în evoluția travaliului. Moașa, nemijlocit, primește copilul care se naște.

MedNews: Medicul anesteziolog?

Natalia Sclifos: Anesteziologul apare la solicitarea medicului obstetrician ginecolog. Împreună iau decizia pentru anestezia epidurală în travaliu.

MedNews: Anestezie epidurală într-o naștere naturală? De ce?

Natalia Sclifos: Pentru a evita sindromul algic. Algezia epidurală în travaliu are ca efect doar eliminarea durerii. Nu afectează negativ nașterea, nu lungește procesul, nu determină un travaliu patologic, ci doar elimină durerea. Femeia secolului XXI trebuie să nască fără durere! Acesta este un motto al medicinei. Ea trebuie să aibă confort algic și psihoemoțional.

MedNews: Confortul algic înseamnă?

Natalia Sclifos: Înseamnă să nu simtă durere. Contracțiile uterine pe fond de analgezie sunt regulate, eficace. Nu transformă nașterea fiziologică într-o naștere patologică. Doar că femeia nu percepe senzația de durere și are șansa de a se odihni. La două-trei ore de la instalarea efectului analgetic, parturienta nu percepe nici o durere, ci doar senzația că i se încordează burtica. Când pune mâna pe abdomen, ea simte că i se încordează, dar senzațiile de durere lipsesc, deoarece transmiterea impulsului dureros către creier este blocată, deci percepția suferinței dispare. Acesta este singurul rol al anesteziei epidurale în travaliu.

MedNews: Deci, practic, anestezia ar trebui aplicată la toate femeile?

Natalia Sclifos: Da. Singurele contraindicații ale epiduralei sunt legate de existența unor surse purulente, a unor inflamații în locul unde ar trebui făcută anestezia sau o operație suferită anterior pe coloana vertebrală, care nu permit efectuarea acestui tip de anestezie. Abilitățile anesteziologului fac ca acesta să poată evita toate riscurile, însă prima condiție este ca femeia să dorească această metodă. Epidurala se face nemijlocit în sala de nașteri, pe același pat unde naște.

MedNews: Unde, mai exact, în coloană se face injecția de anestezie epidurală?

Natalia Sclifos: În spațiul intervertebral, între corpurile a două vertebre, adică fără riscuri. Nimeni nu atinge nici o terminație nervoasă între două corpuri vertebrale. Medicul palpând alege locul, punctează și plasează un cateter subțire cât o ață, care plutește în lichidul cefalorahidian și acolo ajunge substanța medicamentoasă analgetică, ce blochează terminația nervoasă. Efectul durează în medie trei ore. Obstetricienii niciodată nu exclud faptul că orice femeie are șanse 50 la 50 să ajungă la o naștere intervenționistă, prin cezariană, astfel cateterul rămâne fixat pe durata travaliului, ca să eliminăm riscul de a puncta repetat parturienta. Prin același cateter, se poate adăuga următoarea doză anestezică. Epidurala poate fi aplicată imediat ce femeia dezvoltă contracții la fiecare cinci minute, cu o durată de 25-30 de secunde.

MedNews: Ce face soțul sau însoțitorul?

Natalia Sclifos: Parteneriatul nașterii este salutar, chiar binevenit. La noi, în Moldova, parteneriatul se numește prezența medicului la naștere, dar este eronat perceput sensul conceptului. Parteneriatul este prezența unui susținător la naștere, adică a persoanei vizavi de care femeia are încredere. Cel mai frecvent aceștia sunt soțul ori sora. Am putea crede că ideală ar fi prezența mamei biologice a parturientei, dar nu e chiar așa. În nemijlocita apropiere a mamelor biologice, parturienta de cele mai dese ori simte disconfortul psihoemoțional, chiar din cauza comportamentului plin de compătimire al mamelor. De aceea, recomandăm și spunem că sunt mai bineveniți soțul, sora ori mama-soacră în sala de naștere.

MedNews: Sunt opinii că prezența soțului la naștere ar dăuna ulterior relației celor doi. Ce credeți despre asta?

Natalia Sclifos: Participarea soțului la naștere este cu certitudine benefică relației, dacă aceasta este gestionată corect de către medic. Momentul nașterii copilului îi unește pe soți și mai mult. Soțul vede efortul depus de soția sa pentru a aduce pe lume copilașul. Cred că participarea soțului în procesul nașterii crește valoarea femeii, atât ca parteneră și mai ales ca mamă, în ochii săi. Spuneam de gestionarea efortului soțului ca partener la naștere, aceasta este făcută de către echipa medicală. Ține de măiestria noastră să știm să scutim soțul de momentele jenante pentru soție. Așa că, atunci când sunt ipostaze delicate în procesul fiziologic, soții își refac forțele cu un pahar cu apă sau o cafea într-o altă încăpere. Cel mai importat este ca soțul să fie prezent la nașterea copilului, pentru că atunci se naște sentimentul patern! Se întâmplă mai ales când așezăm nou-născutul pe burtica tatei și se produce efectul atingerii piele pe piele. E un aspect de management al nașterii, dacă vreți chiar funcțional, facem acest lucru de cele mai dese ori în momentele când mama necesită o îngrijire mai specială imediat după naștere. În aceste situații, primul care se atinge de copil este tatăl care este alături de consoarta sa, pe un fotoliu similar celui de nașteri, comod. Pot spune sigur – rolul soțului este foarte important, deoarece doar el își cunoaște partenera cel mai bine, doar el știe cum s-o învioreze când este necesar și tot el este cel care știe cum să-o ajute să-și stăpânească emoțiile grele când acestea apar. Pe de altă parte, soțul e cel care participă la cântărirea copilului, la prima toaletă a copilului.

MedNews: Cum se naște sentimentul patern?

Natalia Sclifos: Puternic, emoționant și excepțional, marcat de lacrimile fericii! Sunt lacrimile iubirii necondiționate pentru femeia care, prin nașterea copilului, a continuat sămânța neamului.

MedNews: Care este, de obicei, primul cuvânt, prima expresie, a tatălui la nașterea copilului? Natalia Sclifos: De cele mai multe ori am auzit „dragostea tatii” sau „puiul tatii”. Apelativul „dragostea” vine mai mult vizavi de fete, iar „puiul” vizavi de băieți. Asta sună foarte gingaș și foarte sincer, pentru că cele mai multe emoții acum sunt pentru copii și ele erup în aceste momente.

MedNews: Ca medic, ce simțiți? De fiecare dată nașteți și voi cu parturientele?

Natalia Sclifos: Da, e ca și cum de fiecare dată am naște și noi. Ni se umple sufletul de bucrie când vedem fericirea din ochii părinților. Ne permitem să marcăm fericirea cu lacrimi, știm că nu ne observă nimeni după masca și bonetele pe care le purtăm. Cred foarte sincer că noi, echipa medicală care participăm la nașteri, avem, acolo sus, un plus la iertarea păcatelor de către Dumnezeu, deoarece ajutăm la nașterea de îngeri.

MedNews: Și cum ați descrie momentele când primiți în brațe îngerașii pe care îi ajutați să se nască?

Natalia Sclifos: Când cuprinzi acea minune a vieții în brațe, îți crește sufletul. Orice îndoială despre existența sufletului dispare, pentru că simți aproape fizic cum acel suflet, greu de definit științific, crește, zboară. Deși, trebuie să spun, noi, medicii luăm copilașul în brațe primii, doar la cezariană.

MedNews: Și cât durează acest sentiment?

Natalia Sclifos: Până îi vezi pe copil și pe mama lui sănătoși și gata să plece acasă.

MedNews: Vroiam să vă întreb referitor la echipament? Mi-amintesc când am născut prin 90 și simțeam nevoia să mă așez pe un scaun comod, ca să nu simt durerile atât de acut, acesta lipsea din sala de nașteri. Acum, văd că este. Se folosește așa cum îmi imaginam eu?

Natalia Sclifos: Medicina a evoluat foarte mult de atunci și la noi în Moldova. Acum avem mese funcționale care ridică independent partea de sus a capului sau partea de jos, pentru a oferi maximum de confort. Noi o putem întoarce ușor și pe o parte și pe alta, în funcție de necesitate. Patul funcțional favorizează mobilitatea mămicii, chiar, dacă ea este sub anestezie peridurală și picioarele sunt mai lipsite de forță, deci nu le poate mișca cum avem noi nevoie. Ea nu este solicitată deloc. Și mai este și scăunelul, care este același fotoliu comod, care imită olița, pentru că este cea mai fiziologică metodă. Îl numim „fotoliul Reginei”. Nașterea acum e un proces mult mai plăcut pentru femei decât era în urmă cu câțiva ani. Datorită suportului tehnico-material și suportului anesteziologic, dar mai ales a pesonalului medical care se află alături.

MedNews: Care-ar putea fi crezul paturientelor?

Natalia Sclifos: Eu zic că cel mai extenuat pentru femei este să facă față durerii și eu le spun că asta nu este o durere de cap sau de dinte, una patologică sau care denotă boală. Este o durere inerentă unui început de coridor, un culoar spre fericire. Și acest coridor are o singură ușă, nu are nici ieșiri laterale și nici cale de întoarcere. Te vezi obligată să-l parcurgi, indiferent de obstacole. Și pentru a ajunge la lumina de la capătul tunelului trebuie să simți o durere, dar una cu final fericit. Pentru că imediat după asta ești MAMĂ. Iar pentru titlul de MAMĂ, trebuie să faci față travaliului. Și noi, femeile, facem față!

MedNews: Care-ar fi mesajul d-voastră pentru femeile care urmează să vină la nașteri?

Natalia Sclifos: Să vrea să nască, să își dorească să fie mame! Noi toți vrem copii sănătoși! Societatea are nevoie de copii doriți și născuți din dragoste, din familii sănătoase, pentru că din iubire se naște iubire!

Sursa: www.mednews.md

Aplicație mobilă
FREE - In Google Play
Descarcă