Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
https://www.medpark.md
Găsesc un doctor Fac o programare Găsesc un serviciu

Ce facem în caz de fractură? Interviu cu medicul ortoped-traumatolog Nicolae Bajurea

Ortopedie și traumatologie
22 ian, 2020

În perioada rece a anului crește considerabil numărul celor care ajung la medic cu diverse fracturi. Ortopedul-traumatolog Nicolae Bajurea spune că cei mai vulnerabili rămân vârstnicii, în special femeile, care ajung cu fractura osului radial și bărbații cu vârsta între 20 și 40 de ani, care au de suferit din cauza modului de viață. Despre semne, tratament, investigații, dar și complicații discutăm în cele ce urmează.

Care este factorul determinant în producerea unei fracturi?

Unul dintre factorii determinanți este forța mecanică la care este supus osul în timpul traumatismului. În mod normal, osul, prin structura sa, este adaptat să reziste până la o anumită intensitate a forțelor mecanice, iar atunci când aceasta este depășită se întâmplă inevitabilul. La fel de importantă este și calitatea țesutului osos, astfel distingem fracturi pe os sănătos, care se produc de regulă după un traumatism de mare intensitate și fracturi pe os patologic, a cărei rezistență mecanică este redusă.

Cât de complexe sunt investigațiile necesare atunci când survine o fractură?

În astfel de cazuri se efectuează radiografii în două incidențe la un unghi de 90 de grade față de alta, mai exact față și profil. Uneori sunt necesare şi incidenţe oblice sau clişee comparative. Radiografia trebuie să cuprindă cele două articulaţii vecine cu focarul de fractură. Uneori, când există suspiciunea clinică de fractură dar care nu se evidenţiază pe radiografia efectuată în urgenţă, se practică o imobilizare provizorie, examenul radiografic repetându-se după 10 – 14 zile. În unele situaţii este necesar să se efectueze CT (tomografii computerizate), RMN (rezonanțe magnetice nucleare) şi chiar examinarea cu radioizotopi.

Ca oricare altă afecțiune, fractura poate aduce un șir de complicații. Care sunt ele?

În ceea ce privesc complicațiile, acestea pot fi divizate în locale și generale. În cazul complicațiilor locale, acestea pot fi de ordin neurologic, reprezentat de contuzii, rupturi fibrilare intratecale sau rupturi complete ale unor nervi pot însoţi o fractură. Dar și de ordin vascular, adică elongaţii, compresiuni, înţepări sau rupturi complete ale arterelor şi/sau venelor. Dar pot fi și complicații locale tardive cum ar fi calusul hipertrofic, vicios, întârzierea în consolidarea fracturii, pseudartroza, osteoporoza post-traumatică.

Iar cele generale se datorează traumatismului, fracturii și terenului pacientului. În cazul unor traumatisme de intensitate mare poate apăre şocul traumatic care impune măsuri complexe de susţinere a funcţiilor vitale. Producerea unei fracturi poate genera apariţia unor complicaţii pulmonare (bronhopneumonia de decubit), urinare (infecţii urinare, tulburări micţionale la pacienţii cu adenom de prostată) sau poate agrava o boală preexistentă (hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, diabet zaharat).

Cum decurge tratamentul fracturilor? Odată cu montarea ghipsului problema este soluționată?

Fiecare caz este individual, dar cu siguranță, tratamentul nu se încheie odată cu montarea ghipsului. Atunci când tratamentul conservator nu este eficient, se intervine chirurgical. Osteosinteza (intervenție chirurgicală care urmărește reunirea și imobilizarea fragmentele unui os fracturat cu ajutorul unor plăci sau fire metalice) urmăreşte restabilirea continuităţii osului fracturat folosindu-se materiale metalice sau biologice.

Indicațiile osteosintezei sunt absolute și relative. În cazul celor absolute vorbim despre fractura ireductibilă, fractura asociată cu leziuni vasculare şi/sau nervoase, fractura articulară cu deplasare. Iar în cazul celor relative ne referim la fractura pe os patologic, fracturi etajate, polifracturi, fracturi instabile.

Osteosinteza se poate realiza cu focar deschis, mai exact abord direct al focarului de fractură, reducerea fragmentelor osoase şi fixarea lor sau cu focar închis ce presupune reducere ortopedică a fracturii sub control Rontgen şi fixarea fragmentelor osoase prin introducerea unui implant metalic – cuie, tije, broşe, fără deschiderea focarului de fractură.

Folosit în timpul intervenției, implantul metalic, ulterior preia forţele mecanice de flexiune, presiune, torsiune şi forfecare, care apar în focarul de fractură. Iată de ce alegerea lui trebuie adaptată fiecărui tip de fractură. La Spitalul Internațional Medpark avem grijă și utilizăm implanturi de ultimă generație. Acestea îmi ușurează lucrul semnificativ, iar ulterior recuperarea pacientului este mai rapidă.

Programează-te pentru o consultație la medicul ortoped-traumatolog Medpark la 022 40 00 40 (disponibil 24/24).