Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
Fă o programare

Glioamele cerebrale – cele mai frecvente tumori primare ale creierului

Neurochirurgie
19 mart., 2021

Glioamele cerebrale sunt tumori care apar la nivelul creierului și măduvei spinării. Gliomul este unul dintre cele mai frecvente tipuri de tumori cerebrale primare.

Ele se dezvolta din celulele de susținere (celulele gliale) care înconjoară celulele neurale și contribuie la funcționarea lor. La fel ca toate formațiunile patologice, ele pot fi maligne și benigne.

  • Glioamele benigne cresc lent, rareori se infiltrează în țesuturile înconjurătoare, iar daunele pe care le cauzează, de regulă, sunt asociate cu compresia țesuturilor înconjurătoare și a structurilor creierului. Un gliom benign de dimensiuni mari poate pune viața în pericol, la fel cum o poate face un gliom malign.
  • Gliomul malign are un prognostic nefavorabil. Astfel de formațiuni cresc rapid şi infiltrează în structurile adiacente vitale.

Exista trei tipuri de celule gliale care pot genera tumori. În dependența de tipul de celule gliale implicate în tumoră, de caracteristicile genetice ale tumorii, putem prezice modul în care formațiunea se va comporta în timp, prognosticul și tratamentul cel mai adecvat la care ar raspunde.

Tipurile de gliome sunt:

  • Astrocitoame, inclusiv astrocitomul anaplastic și glioblastomul
  • Ependimoame, inclusiv ependimom anaplastic, ependimom mixopapilar și subependimomul
  • Oligodendrogliom, inclusiv oligodendrogliom anaplastic și oligoastrocitom anaplastic.

Dintre glioame cele mai benigne sunt astrocitoamele și oligdendroglioamele. Ele afecteaza in principal cortexul, in special lobii frontali.

În dependența de localizare și gradul de creștere tumorile gliale pot afecta funcția creierului și în consecința pun viața pacientului în pericol. În general, opțiunile de tratament a glioamelor includ chirurgia, radioterapia, chimioterapia, terapia țintită și studiile clinice experimentale.

Simptome

Simptomele ce apar în glioamele creierului variază în funcție de tipul tumorii, de mărimea tumorii, localizare, precum și viteza de creștere.

Cele mai frecvente sunt:

  • Durere de cap, cel mai frecvent matinală
  • Greață sau voma
  • Confuzie sau scăderea funcției creierului
  • Dereglari de memorie
  • Schimbări de personalitate sau iritabilitate
  • Dereglari de echilibru
  • Incontenență urinară
  • Probleme de vedere, cum ar fi vederea încețoșată, vederea dublă sau pierderea vederii periferice
  • Dificultăți de vorbire
  • Convulsii, în special la persoane fără antecedente de convulsii
Cauze

Ca și majoritatea tumorilor cerebrale primare, nu se cunoaște cauza exactă a apariției glioamelor. Dar există unii factori care pot crește riscul unei tumori cerebrale.

Factorii de risc sunt:

  • Vârsta. Riscul de apariție a unei tumori cerebrale crește odată cu vârsta. Tumorile gliale sunt cele mai frecvente la adulții cu vârste cuprinse între 45 și 65 de ani. Cu toate acestea, o tumoră cerebrală poate apărea la orice vârstă. Anumite tipuri de glioame, cum ar fi ependimoamele și astrocitoamele pilocitare, sunt mai frecvente la copii și adulți tineri.
  • Expunerea la radiații. Persoanele care au fost expuse la radiații ionizante au un risc crescut de tumoră cerebrală. Exemple de radiații ionizante includ radioterapia utilizată pentru a trata cancerul și expunerea la radiații cauzată de catastrofe atomice radioactive. Formele mai frecvente de radiații, cum ar fi câmpurile electromagnetice de la liniile electrice și radiațiile de radiofrecvență de la cuptoarele cu microunde, nu s-au dovedit a crește riscul de gliom. Nu este clar dacă utilizarea telefonului mobil crește riscul de tumori cerebrale. Unele studii au demonstrat posibilă asociere între utilizarea telefonului mobil și un tip de tumoare cerebrală numit neurinom de acustic. Multe alte studii nu au găsit nici o asociere. Deoarece telefoanele mobile sunt un factor relativ nou, sunt necesare mai multe cercetări pe termen lung pentru a înțelege impactul potențial asupra riscului de cancer.
  • Istoricul familial al gliomului. Este puțin probabil ca gliomul să apară la mai mulți membri a unei familii. Dar prezența antecedentelor familiale de gliom poate dubla riscul apariției acestuia. Modificările genetice pot influența riscul de apariție a tumorilor gliale cerebrale, dar sunt necesare mai multe studii pentru a confirma o legătură între aceste variații genetice și tumorile cerebrale.
Diagnosticul

Pentru stabilirea diagnosticului la recomandarea medicului consultant va fi necesar de efectuat investigatii, cum ar fi :

  • Examen neurologic. În timpul unui examen neurologic, medicul verifica vederea, auzul, echilibrul, coordonarea, forța și reflexele. Problemele în una sau mai multe dintre aceste arii pot oferi indicii despre partea creierului care ar putea fi afectată de o tumoare.
  • Testele imagistice. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este standartul de aur în depistarea tumorilor cerebrale. În unele cazuri, se administreaza substanță de contrast pentru evidențierea modificarilor în țesutul cerebral.
  • De asemenea, ar putea fi indicată imagistica prin tomografie computerizată (CT) și tomografie cu emisie de pozitroni (PET). Uneori pentru a vizualiza vascularizarea tumorii se indică angiogiografia vaselor intra si extracerebrale.

In cazul suspectarii metastazelor de cancer in creier se indica alte investigatii cu scop de depistare a focarului primar.

IMPORTANT! Glioamele provin din creier și nu sunt rezultatul cancerului care s-a răspândit (metastazat) din alte părți.

Tratament

Tratamentul pentru o tumoare glială depinde de tipul, dimensiunea, gradul de malignitate și localizarea tumorii, precum și de vârstă, starea generală a pacientului.

Operația, de obicei, este primul și principalul pas în tratamentul majorității tumorilor gliale. Adițional la intervenția de înlăturare a tumorii în sine, tratamentul pentru gliom poate de asemenea necesita utilizarea de medicamente pentru a reduce semnele și simptomele cauzate de tumoare.
Deseori este necesar de administrat glucocorticosteroizi pentru a reduce edemul și pentru a diminua presiunea asupra zonelor afectate ale creierului. Medicamentele anti-epileptice pot fi utilizate pentru a controla convulsiile.

Intervenția chirurgicală

Scopul principal al operației este de a înlătura maximal posibil din volumul tumorii. Uneori, tumorile gliale sunt mici și ușor de separat de țesutul cerebral sănătos din jur, ceea ce face posibilă îndepărtarea chirurgicală completă. În alte cazuri, tumorile nu pot fi separate de țesuturile înconjurătoare sau sunt situate în apropierea zonelor sensibile din creier și fac operațiile foarte riscante. În aceste situații, se înlătură cât mai mult din tumoare cu respectarea limitelor de siguranță.

Indepărtarea chiar si a unui volum mic din tumoare, duce la îmbunătățirea stării pacientului și la cresterea speranței de viață.

In cadrul Centrului de Chirurgie Medpark medicii morfopatologi au posibilitatea să analizeze histologic probele de țesut prelevate de neurochirurg chiar în timpul intervenției, aplicând boipsia intraoperatorie, astfel neurochirurgul având aceaste rezultate în sala de operație poate decide intraoperatoriu volumul rezectiei tumorii.

Astazi, în timp ce îndepărtează tumoarea , intraoperator suntem asistati de tehnologii avansate și tehnici chirurgicale moderne pentru a proteja țesuturile cerebrale sănătoase, inclusiv chirurgia creierului asistată de microscop chirurgical, computer, ultrasonografie intraoperatorie, RMN intraoperator, aspirator cu ultrasunet (CUSA).

Radioterapia

Conform protocoalelor clinice moderne în tratamentul glioamelor și în special a glioamelor de grad înalt (canceroase), radioterapia urmează de obicei după o intervenție chirurgicală. Radiația folosește fascicule de mare energie, cum ar fi razele X sau protonii, pentru a distruge celulele tumorale. Există diferite tipuri de tehnologii ce se utilizează în radiochirurgie pentru a trata tumorile cerebrale, cum ar fi: Gamma Knife, Ciberknife sau accelerator liniar (LINAC).
Efectele secundare ale radioterapiei depind de tipul și doza de radiație ce o primește pacientul. Reacțiile adverse frecvente în timpul sau imediat după radiații includ oboseala, durerile de cap și iritarea scalpului.

Chimioterapia

Chimioterapicele sunt medicamente ce au funcția de a distruge celulele tumorale. Chimioterapia este de obicei utilizată în combinație cu radioterapia pentru tratarea unor forme de glioame. Medicamentul chimioterapic utilizat cel mai adesea pentru tratarea glioamelor este temozolomida (Temodal).
Efectele secundare ale chimioterapiei depind de tipul și doza medicamentului care o primește pacientul. Reacțiile adverse includ greața și vărsături, cefaleea, căderea părului, febra și slăbiciune. Unele reacții adverse pot fi ameliorate cu ajutorul altor preparate farmaceutice.

Reabilitarea după tratament

Deoarece tumorile cerebrale se pot dezvolta în părți ale creierului care controlează mișcările în membre, vorbirea, vederea și gândirea, aceste funcții importante pot suferi. Așa dar, reabilitarea poate fi o parte necesară a recuperării. Kinetoterapia și fizioterapia ajuta la redobândirea abilităților motorii pierdute sau forței musculare. Terapia ocupațională la rândul său, ajuta la întoarcerea la activități zilnice obișnuite, inclusiv la muncă. Terapia logopedică este necesară în dificultăți de vorbire.

Adresarea la timp la medic și stabilirea diagnosticului corect este cu siguranta cel mai important pas spre tratamentul corect.

Pentru o programare la neurochirurg Medpark, apelează 022 40 00 40 (disponibil 24/24).
Aplicație mobilă
FREE - In Google Play
Descarcă