Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
https://www.medpark.md
Găsesc un doctor Fac o programare Găsesc un serviciu

Tot ce trebuie să ştii despre polipii nazali (vegetațiile adenoide)

Chirurgie ORL
19 iun, 2019
Ce este adenoidita și care sunt cauzele apariției?

Adenoidita cronică reprezintă mărirea în volum a țesutului limfatic din rinofaringe, adică din spatele foselor nazale. Se mai numește și hipertrofia amigdalei faringiene (a lui Luscka) sau vegetații adenoide.

Cauzele principale care determină apariția adenoiditei sunt:

  • infecțiile acute repetate ale tractului respirator superior;
  • contactul permanent cu persoane bolnave de infecții respiratorii;
  • persoanele purtătoare de germeni.

Cu alte cuvinte, cei mai susceptibili sunt copiii care frecventează colectivități și cei care au statut de ”copil frecvent bolnav”. Se mai constată o predispunere de a dezvolta o hipertrofie adenoidiană la copiii cu fon alergic și la cei născuți prematur.

Vârsta la care se diagnostichează cel mai frecvent vegetațiile adenoide este între 3 și 7 ani. Începând cu vârsta de 9-10 ani vegetațiile au tendința să se atrofieze, micșorându-se în volum. Desigur, acest lucru este posibil doar când gradul lor este unul admisibil pentru monitorizare, se administrează medicație de menținere și nu există indicație pentru tratament chirurgical. În practica ORL sunt destul de des întâlnite cazuri de vegetații adenoide de grad operabil la adolescenți și chiar la adulți.

Care sunt simptomele adenoiditei?

Obstrucția nazală (nasul înfundat) este simptomul cel mai des întâlnit și apare progresiv.

Mai întâlnim:

  • sforăit;
  • respirație orală, atât ziua cât și noaptea;
  • voce nazonată;
  • rinoree mucopurulentă practic permanentă (secreții nazale permanente).

Se mai constată ca și simptom tipic, tusea iritativă mai ales în timpul somnului și scăderea auzului. Pe termen lung, dacă nu se intervine terapeutic, poate apărea întârziere în dezvoltarea staturo-ponderală a copilului, pot apărea modificări faciale (faciesul adenoidian) caracterizate prin implantarea defectuoasă a danturii, nasul îngust, mandibula retrasă, gura întredeschisă, pot apărea chiar dismorfii ale toracelui și coloanei vertebrale.

Diagnosticul de adenoidită

Diagnosticul se stabilește prin vizualizarea directă, prin fosele nazale, care permite medicului să suspecteze prezența vegetațiilor adenoide datorită anumitor semne obiective. Diagnosticul de certitudine privind gradul adenoizilor se stabilește radiologic (examen radiologic al nazofaringelui) sau prin rinoscopie endoscopică la copiii mai mari, cooperanți și la adulți. Gradul vegetațiilor adenoide reprezintă, de fapt, măsurarea procentuală a spațiului nazofaringian ocupat de vegetații (25%- gr 1, 50%- gr 2, până la 75%- gr 3 și mai mult de 75%- gr 4).

Cum se tratează adenoidita?

Tratamentul de elecție în cazul vegetațiilor de gradul 3 și mai mult este, cu certitudine, chirurgical și constă în îndepărtarea țesutului limfatic hipertrofiat din rinofaringe. Fiecare caz, însă, necesită o abordare individuală, luându-se în calcul anamnesticul și datele clinice, astfel chirurgia fiind deseori unica soluție și în caz de hipertrfoie de gradul 2.

Intervenția se practică în plină stare de sănătate, tratându-se în prealabil eventualele infecții nazofaringiene asociate. Adenoidectomia se poate face clasic sau prin coblație, metodă nouă ce reduce sângerarea intraoperatorie și asigură o vindecare mai rapidă. Postoperator se poate constata un disconfort retronazal sau o durere ușoară de scurtă durată. Copilul se poate întoarce în colectivitate după 7-10 zile de la operație.

Netratată, adenoidita cronică poate duce la complicații diverse local prin obstrucția trompei lui Eustachio (comunicarea între nas și ureche), pot apărea otite seroase, seromucoase și otite supurate cu perforarea timpanului și afectarea auzului.

Cum facem profilaxia?

Profilaxia se adresează în special complicațiilor și presupune decongestionarea cât mai eficientă a foselor nazale în cursul infecțiilor acute ale căilor respiratorii superioare și igiena nazală cu soluții saline la copiii din grup de risc, pe toată perioada rece a anului și de fiecare dată la un contact presupus cu o persoană cu infecție respiratorie.

Recomandări generale:

  • diagnosticul de certitudine îl stabilește doar medicul ORL și tot el aplică tratamentul necesar, medicamentos sau chirurgical;
  • tratați corect fiecare episod de răceală al copilului conform recomandărilor medicului;
  • consultați periodic un medic ORL pentru un control de rutină, dacă copilul merge în colectivitate;
  • tratați alergia copilului și evitați pe cât este posibil, expunerea la alergeni;
  • dacă copilul are adenoidită cronică și i s-a recomandat operația, nu ezitați să o faceți.
De ce să alegi Chirurgia ORL la Medpark:
  • echipă de medici experimentaţi, cu o atitudine deosebită, individuală faţă de pacienţi;
  • tehnici chirurgicale endoscopice / minim invazive, care asigură hemoragie minimă intraoperatorie şi în perioada postchirurgicală, respectiv – rată mică de complicaţii;
  • intervenţiile chirurgicale se efectuează atât cu anestezie locală, cât și generală de înaltă calitate pentru o recuperare rapidă;
  • salon pentru un singur pacient (și un însoţitor, la dorinţă), dotat cu WiFi, televizor, bloc sanitar individual;
  • pacientul poate pleca acasă la 1-2 zile după operație;
  • monitorizarea evoluției post-operatorii a pacientului.